Bancheri elvețieni angajați împotriva îmbătrânirii

Criza acestei perioade - sub toate aspectele ei: ecleziastică, morală, intelectuală, politică, naţională, economică, socială, - s-a manifestat în modul cel mai acut în Germania1.

Aici, decăderea morală, abuzurile înaltului cler şi abdicarea clerului în general de la misiunea sa bancheri elvețieni angajați împotriva îmbătrânirii apăreau într-un mod direct şi evident. Această situaţie economică era agravată de caracterul din ce în ce mai aristocratic al înaltei ierarhii bisericeşti: marii beneficiari, deţinătorii funcţiilor superioare, ai prebendelor celor mai consistente şi chiar canonicii catedralelor aparţineau fa­ miliilor nobile2.

Geografia Elveției

Unii episcopi nu celebrau mesa timp de zeci de ani; alţii, nici nu cunoşteau limba I l'cntru situaţia politică, socială, economică şi culturală a Germaniei, vd. Starea de spirit generală şi-a găsit exprimarea şi în foarte răspândita literatură anticlericală, creată chiar în ambianţa catolică.

Nimic mai semnificativ în acest sens ca faimoasele scrieri ale lui Sebastian Brant şi Thomas Mumer. Primul1, umanist reputat, este şi primul autor german care s-a bucurat de o faimă europeană: Corabia nebunilor în original: Das Narren Schyffpublicată simultan la Basel, Niimberg, Reutlingen şi Augsburg, difuzată în numeroase ediţii, a fost imediat tradusă în latină, franceză, engleză, olandeză, ş.

Este o satiră în 2.

Originea elvețienilor. Știința și cultura Elveției Originea elvețienilor. Știința și cultura Elveției Pe scurt despre Elveția Istoria Elveției este scurtă în termeni relativi.

Cele capitole ale cărţii prezintă tipuri reprezentative ale tuturor categori­ ilor sociale, caricaturizând viciile omeneşti personificate fiecare de către un nebun.

Corabia nebunilor - alegorie satirică a moravurilor timpului, alimentată cu lungi digresiuni didactice, pasaje de pură emdiţie, abundând în maxime şi sentenţe extrase din Biblie, din autori antici şi din tradiţia populară - creează în final o impresie deprimantă, întrucât autorul ţine să înfăţişeze situaţia socială dramatică din cadrul Imperiului şi starea morală deplorabilă a Bisericii.

Poziţia lui Brant este cu atât mai semnificativă cu cât atât la data apariţiei cărţii cât şi în anii următori, ai perioadei Reformei, autorul a rămas fidel credinţelor sale religioase şi Bisericii catolice. Mumer2, oratorul catolic bancheri elvețieni angajați împotriva îmbătrânirii îi ataca vehement pe reforma­ tori în special ne Luther şi Zwingli dar şi ierahia catolică.

Vinde­ carea nebunilor este o satiră - mai virulentă decât cea a lui Brant - 1 Poet şi jurisconsultdoctor în jurisprudenţă şi decan al acestei facultăţi a Universităţii din Basel unde a studiat şi filosofiaa tradus din scriitorii latini şi a compus poeme religioase în latină şi germană. Editor, consilier comunal şi apoi imperial, a întreţinut relaţii cu cei mai renumiţi umanişti din Elveţia. Mumer a fost încoronat ca poet de însuşi împăratul Maximilian I în Trimis ca reprezentant al episcopului din Strassburg la Dicta din Nürnberg, a obţinut apoi protecţia principelui elector Ludwig din Heidelberg.

Combătând tezele lui Luther contra monahismului, a litiu ghici, a Purgatorului, etc. Mumer denunţă aici şi procedeele o pmbabile, interesele materiale ascunse, meschine, ale partizanilor mniclui reformator, precum şi consecinţele nefaste ale activităţii m cstuia. Cartea a provocat o adevărată derută în rândurile adepţilor gri mani ai lui Luther, - cu atât mai mult cu cât automl, persoană de 0 probitate unanim recunoscută, nu menaja deloc nici defectele 1lisericii catolice şi ale clerului ei.

Declanşarea bancheri elvețieni angajați împotriva îmbătrânirii tatei explozii s-a datorat personalităţii, dealtminteri, atât de con tradictorie şi de controversată, a lui Martin Luther. Iorga sublimii faptul că nu argumentele biblice au creat Reforma, ci temperamentul reformatorului, a cărui teologie s-a născut din controverse şi din riduri profesionale, nu din meditaţie.

De pildă, nu se îndoia de teribila putere a Diavolului; era convins de neccsi tatea exterminării prin ardere a vrăjitoarelor; era sedus nu numai de posibilităţile efectiv operative ale alchimiei, ci şi de o anumilă funcţie religioasă a acesteia.

Iimiis ca lector de morală la Universitatea din influenţa a aproape tuturor curentelor culturale şi religioase din i t mul' comentează Etica nicomachică a lui Aristotel; iar timpul său. Religiozitatea populară l-a marcat profund.

Credea i i i ili::t»lm cu docent de teologie dogmatică la Universitatea existenţa spiritelor rele, în continua luptă a acestora contra Binelui, fn I. Ceea n l obseda era conflictul ireductibil între neputinţa şi aspiraţiile nnintil umane, - precum şi scandalurile din viaţa Bisericii. Era convins cf. Dacio că o sinteză a raţiunii şi credinţei 11 este cu putinţă. O asemenea poziţie îi permitea să promoveze - cum a facut-o - anumite atitudini intelectuale umaniste de exemplu, emu damnarea scolasticii, necesitatea studierii limbilor clasice, precum a istoriei, etc.

Omul nu pomi evita păcatul, oricât ar dori să se îndrepte făcând fapte bune: îns. Omul - care nu poate cunoaşte voinţa lui Dumnezeu nu poate fi mântuit decât prin graţia divină. Prin propriile sale opere ' y.

Omul este justificat ca creştin şi mântuit i ,ji ii ii ilinţji sa în Hristos.

Istoria Culturii Si Civilizatiei V 10 O Drimba

Mântuirea este asigurată de graţia divină, pe cm» Dumnezeu o acordă gratuit omului. Ceea ce importă este pradn» credinţei în sine, - independent de voinţă sau de raţiune.

Armonn dintre raţiune şi credinţă nu este cu putinţă, - raţiunea nu are niun» comun cu domeniul credinţei. Doctrina luterană a supremaţiei absolute a credinţei conducc. Ideile teologice, politice, educative, polemice, ş. Esenţa moralilrtill creştine este imitarea vieţii, învăţăturii şi conduitei lui Hristos. Cura de riduri topire masca bogata crema missha treimi» abolită total în Despre votul monahal Luther se pronunţă pentru căsătoria prcoţiloi ţl pentru dezlegarea călugărilor de jurământul lor solemn de călugărire ; corolnml refuzului de către Luther a monahismului fiind stigmatizarea lenei şi a parazitismului pe spinarea comunităţii cf.

Către i a naţiunii germane - prima operă ipiun mai mult politică decât religioasă a Reformei - face I li nobilii laici îndemnându-i să fondeze în Germania o o iiinA naţională, independentă de Biserica romană; în » Hm. Reformele necesare, scrie Luther, sunt: supri-! Bancheri elvețieni angajați împotriva îmbătrânirii aceste măsuri urmau să se adauge şi alte reforme de natură socială si» economică.

Intr-un alt opuscul afirmă obligativitatea serviciu­ lui militar, dar bunul creştin trebuie să refuze să dea ascultare ordinelor în cazul unui război nedrept. Iar în ultima sa lucrare contra papalităţii, în faţa ameninţării turceşti şi a atacurilor papei contra lui Carol Quintul, Luther se declară de partea împăratului3.

Cuvinte cheie: A

Despre libertatea creştinului este o apologie a libertăţii interioare, a pietăţii fundamentate numai pe cuvântul Evangheliei; lucrarea, care a cunoscut cea mai mare răspândire şi o influenţă extraordinară, acordă graţiei divine importanţa fundamentală pentru mântuirea creştinului. De servo arbitrio demonstrează că, în ce priveşte mântuirea, voinţa omului este neputincioasă.

Despre Cina cea de taină arată că euharistia are doar un sens simbolic. Despre Concilii şi Biserică este o justificare a refuzului lui Luther de a se confrunta cu papa în cadrul unui Conciliu.

Misa privată. Jurământul mănăstiresc, Misa germană şi preoţia sunt scrieri teologice privind noua organizare a slujbei religioase. Contra papalităţii din Roma fondată de diavol este ultimul său foarte virulent pamflet.

La acestea şi altele încă se adaugă cele 42 de imnuri inspirate din Psalmi cu muzica compusă de Lutherdintre care unele se cântă şi azi în bisericile protestante. Xilografic din primii ani ai sec. Scaun in vederea construcţiei bazilicei Sf. Petru, iar cealaltă jumătate înmânând episcopului2. Apărată în sec. XI, în timpul primei cruciade, indulgenţa s-a afirmat i n doctrină bine definită în sec.

1.1 Economia globală a încetinit considerabil

Ca efect de durată indulgenţa era temporară sau liripctuă; sub raportul cantităţii, efectul ei era parţial sau plenar. Acordarea de indulgenţe era rezervată papei, episcopilor sau abaţilor. In sec. XVI, Conciliul din I ii'iito a stabilit norme în materie, pentru a se evita specularea indulgenţelor. Dar pentru a putea. Leon X îi acorda astfel posibilitatea de a-şi achita datoria Preţul unei indulgenţe era stabilit în funcţie de situaţii economică a cumpărătorului: principii şi înalţii prelaţi - 25 florini it aur; nobilii şi clerul mijlociu - 20; cleml inferior - 6; negustorii - omul simplu - un florin.

Principele Frederic, electorul Saxoniei, nu putea permite dar nici interzice acest comerţ, care era în conV curenţă cu interesele lui: capela castelului său din Wittenberg posed! Totodată, prin ofrandele aduse asigurau finanţare« bisericii şi a universităţii fondate de el! Arhiepiscopul nu îi răspunde lui Luther - ba chiar interzice să sd discute în public despre indulgenţe. Dar Luther insistă, publicând -!

Teoria minciunii Totul despre Elveția. Capitala necoronată a Elveției. Conform legendei, tatăl fondator al orașului, Berthold al V-lea, ducele de Deringen, a decis să-și numească ideea după prima fiară pe care o va obține în pădurile locale.

Principele elector Frederic li undeze tezele - sau în caz de refuz, să obţină arestarea lui şi protectoml său, intervine în favoarea sa. Scri- trebuie să li se aducă la cunoştinţă că dacă papa ar şti în ce fel storc predicatorii bani pentru indulgenţe, ar prefera ca bazilica Sf.

Petru să se prefacă în cenuşă, mai degrabS. Petru cu banii lui, iar nu cu Mclanchton şi Karlstadt, marii săi adepţi şi prieteni, de numeroşi banii sărmanilor credincioşi? Dar un an bancheri elvețieni angajați împotriva îmbătrânirii târziu, procesul contra lui Luther este reluat. Intre timp, scrierile sale publicate la scurte intervale, care atacau cu o vehemenţă nemaiauzită şi abuzurile şi dogmele Bisericii ca tolice se răspândeau peste tot, cunoşteau un succes extraordina erau citite şi comentate în toată Germania, în Franţa, în Anglia, în Spania, în Elveţia - şi chiar în Italia.

Papi semnează o bulă prin care îl somează bancheri elvețieni angajați împotriva îmbătrânirii în termen de 60 de zile sâ facă act de supunere Bisericii. Unele oraşe acceptă bula şi o afişează; altele o resping, altele tergiversează, caută pretexte diferita să o eludeze.

Informasi Dokumen

Cu două luni înainte, Carol Quintul fusese încoronat jafra recenzii anti-imbatranire împ Leon X l-ar fi preferat în locul lui pe Francisc I - pe care îl spijir continuare. Fapt cu totul i bişnuit - de două ori: mai întâi o problemă teologică era jude acum de un tribunal format din laici!

Apoi, faptul că Germani sustrăgea un cetăţean al ei jurisdicţiei romane! La care, Bancheri elvețieni angajați împotriva îmbătrânirii Quintul printr-un edict precizează că bul; 1 Multe pamflete ale lui Luther erau ilustrate cu caricaturi, gravuri executa Albrecht Dürer şi Lucas Cranach. Luther le cerea nobililor să susţină crearea în Germania a unei Biserici naţionale, independentă de cea romană. Cum prin botez toţi creştinii :inil beneficiază de starea de graţie, urmează că nu numai preoţii, ci şi laicii sunt solidaţ id a ţ responsabili de bunul mers al Bisericii.

Cât priveşte seria de reforme pe care lo propunea, acestea erau: suprimarea impozitelor şi a oricăror contribuţii pretinse do Roma; consacrarea unui episcop să fie celebrată de doi episcopi germani; jurisdicţifl papalităţii să rămână doar ca o instanţă spirituală - dar asupra împăratului şi a p r pilor laici trebuie exclusă. Convocat la Worms, iMtnii iii faţa Dietei de către trimisul papal să-şi retracteze ideile, I min i reluză - atâta timp cât ideile sale nu se vor dovedi, printr-o iiiuiiini'iilaţic în public, că ar fi eretice.

I ii reîntoarcerea de la Worms, pe drum spre Wittenbrg Luther tir itipii de oamenii principelui elector Frederic şi dus, spre a i se iiniiuiiii protecţia, în fortăreaţa din Wartburg.

Search Results

Aici, reformatorul im rpe Nă traducă în germană Noul Testament, după textul original lin i mc şi ebraic; după 13 ani de muncă, traducerea întregii Biblii va li Ui minată şi publicată în Traducerea şi difuzarea largă prin tipar a Bibliei, devenită pnînmoniu al tuturor - nu numai al clerului care o studia, interpreta t i predica - permitea realizarea, pe plan practic, a acelui drept de inieipretare personală a Scripturilor pe care Luther îl proclamase i Imn de la începutul activităţii lui.

Biografia lui Luther1 urmează în continuare şi în strânsă legătură istoria desfăşurării religioase şi sociale a Reformei.

Mo­ mentele mai importante ale reformatorului sunt inseparabile de cele iile mişcării. Efectele predicilor şi lucrărilor lui au fost imediate şi în rapidă creştere.

Domnul Sorin-Avram Iacoban : Mulţumesc, domnule vicepreşedinte şi domnule preşedinte de şedinţă. Astăzi, pentru stenogramă, aş dori să menţionez că am trei declaraţii politice, printre care una, cu voia dumneavoastră, o voi citi în faţa dumneavoastră.

Preoţii celebrau liturgia fără să îmbrace veşmintele de cult; recitau rugăciunile în latină, dar şi în germană; îi împărtăşeau pe credincioşi cu azimă, dar şi cu vinul din potir. Mulţi preoţi, călugări şi călugăriţe nu purtau reverenda sau rasa - şi se căsătoreau. Zilele de post erau transformate, ostentativ, în ocazii de petrecere şi ospeţe.

Icoanele Fecioarei şi ale sfinţilor erau profanate.

Navigációs menü

Convinse chiar consiliul oraşului Wittenberg să adopte măsuri derivate din învăţăturile reformatoru­ lui. Bordelurile au fost închise, cerşetoria interzisă, iar pentru săraci s-a creat un fond de ajutorare.

N-au lipsit însă actele de agresivitate din partea unor adepţi mai zeloşi, temperamente pasionale, necontrolate. Răspândiţi cuvân­ tul lui Dumnezeu, mgaţi-vă cu osârdie, dar nu folosiţi violenţa! Antagonismul între reformaţi şi catolici creşte, ţara se împarte în două tabere. Luther n-a fost invitat; dar amicul şi principalul său adept, umanistul Melanchton, a prezentat un document aşa-numita Confessio augustanăo expunere clară, sistematică, redactată pe un ton moderat, conciliant, a învăţăturii protestante.

Tabăra catolică spera că disidenţii se vor reîntoarce la vechea credinţă.

Repere din Elveția

Dar în anul următor principii şi oraşele protestante se constituie, la Schmalkalden, într-o ligă defensivă, împotriva ameninţărilor autoritarismului imperial; Luther redactează articolele de credinţă ale ligii3.

Catolic fervent, Carol Quintul îşi propusese înainte să reprime mişcarea luterană; dar ameninţarea turcilor care ajunseseră până pe teritoriul Ungariei, războaiele cu Francisc I şi aliaţii lui, neîncrederea în faţa intrigilor politicii papale, toate acestea îl siliră să-şi amâne hotărârea.

Timp de 25 de ani Carol Quintul a căutat să convingă papalitatea să convoace un conciliu ecumenic, fără să izbutească.