Sfaturi pentru interviul de angajare anti-îmbătrânire elvețiană. Francais Roumain | PDF

Despre complezență, trecut, magie, decreței, biografie și bibliografie, realitate și felul cum aceasta se reflectă în literatură, am vorbit cu Simona Sora, scriitoare care s-a impus încă de la primul său roman, Hotel Universal Polirom, Noul dumneavoastră roman, Complezență, structurat în două părți — Înăl­ța­rea la Ortopedie și Musafir pe viață —, aduce în discuție încă din titlu un aspect atât de prezent în viețile noastre, despre care însă foarte rar se vorbește.

Ce v-a determinat să scrieți despre com­plezență, să faceți din aceasta un element central al cărții? Complezența, care la origine înseamnă a-i face cuiva pe plac, a alunecat, în limbile romanice mai ales, spre o încărcătură negativă aproape irațională.

Complacencia, în spaniolă, e o emoție clar negativă, o acțiune de toleranță excesivă a cuiva care consimte cum respiră.

Informasi Dokumen

La fel în franceză, complaisance, la fel în românește. Într-o anumită perioadă, nu foar­te îndepărtată, complezența a căpătat, în dicționarul meu personal, un sens foarte apăsat, a ieșit — din lexicul îngăduinței și comunicării — la suprafață, intrând într-o concurență destul de loială cu alte cuvinte pe care nu le folosim prea des: supraviețuire, rezisten­ță, reziliență. M-am trezit, la un moment dat, în conflict cu o ființă foarte apropiată care mi-a cerut doar atât: complezență.

Atunci mi s-a părut scandalos, pentru că lucrurile care ne legau ar fi trebuit să fie mult mai importante decât complezența. De atunci însă mă tot întreb deși acea ființă, rară și care mi-a influențat decisiv riduri din jurul gurii, nu mai trăiește ce mi-a cerut, adică ce însemna pentru ea com­plezența și ce înțelesesem eu că înseamnă.

S-ar putea zice că am scris această carte, dublă, ca să-mi explic ce mi s-a cerut și ce-am în­țeles eu că mi se cere. Am avut, de fapt, mereu această problemă, cu autoritatea de orice fel: nu suport organic să mi se spună ce să fac, cum să fac și mai ales în ce fel să mă împac cu realitatea pe care refuzul meu reflex o implică.

Mi se pare esențial să pot spune când nu sunt de acord cu anumite lucruri.

Ce să folosești pentru a elimina ridurile de sub ochi

Fiindcă din tot felul de complaceri instituționale, politice etc. Spațiul primei părți a romanului este Deva, orașul dumneavoastră natal. Cum a fost să scrieți despre Deva din anii comunismului, pe care o surprin­deți aici atât în manieră realistă, cât și în dimensiunea ei magică, un oraș cu nenumărate legende, cu o întreagă mitologie care în­treține puterea de imaginație a personajelor care o populează? Mi-ar fi plăcut să scriu însă mai mult despre acele plante bizare alge și ciuperci care cresc pe vulcanul Devei și care după unii sunt de origine mediteraneeană se pare că doar în Crimeea se mai găsesc unele asemănătoare.

Sau despre viperele cu corn care mi-au marcat copilăria: mereu se vorbea despre un copil care murise pe cetate mușcat de vipere. Probabil că erau, de fapt, legende urbane, pentru că altfel s-ar fi înjumătățit populația ora­șului… Uneori mi s-a părut că Deva e o bucată de pământ ruptă din alt continent și aterizată în mijlocul unei provincii cu care are prea puține în comun.

imbatranire

Dar probabil am exact acea nostalgie pe care ar distruge-o câteva luni de coabitare cu adevărata și noua ființă a locului și despre care mi-au vorbit mai mulți prieteni, în ultima vreme.

Dar, în timp ce vă răspund, tocmai primesc un SMS din partea prietenei mele, Sanda Roșes­cu, care mă anunță că Deva înseamnă în sanscrită înger păzitor. Cum vă spuneam, Deva e un cuvânt magic care declanșează ne­sfârșite sincronicități abisale. Tot în prima parte a romanului cititorul întâlnește nenumărate aspecte din anii comunismului, de la păpușile și piticii de grădină produși de fabrica Arădeanca, la casele și inclusiv bibliotecile con­fiscate, la grădinițele cu program prelungit numite cămin, care au înspăimântat atâtea copilăriila avorturile interzise, cărțile interzise, tentația fugii, detalii despre vesti­men­tația din epocă sau despre rela­țiile care se stabileau între oamenii dintr-o anumită colectivitate — în acest caz, spitalul.

Masca de rid peste buza superioara

De ce o astfel de carte după 30 de ani de la căderea comunismului în România și cum con­siderați că este reprezentată perioadă comunistă în literatura autohtonă a ultimelor trei decenii? Maică-mea mi-a spus, după ce a citit cartea, că e timpul să trăiesc în prezent.

Mi-a spus, râzând, că sfaturi pentru interviul de angajare anti-îmbătrânire elvețiană i se pare un pericol să tot retră­iești trecutul care, oricum, nu mai poate fi nicicum schimbat. I-am răspuns că tocmai trecutul ne poate arăta mai clar de unde ne vin tot felul de încremeniri, reac­ții viscerale, idiosincrazii.

Mască anti-îmbătrânire cu electrozi acasă

Vă amin­tiți reacția anti-decreței de acum câțiva ani? Nici nu mai știu dacă a fost pe Facebook că tot intru și ies din acel spațiu, uimită și îngrețoșată, în doze variabile, de abisalul din el sau în presa culturală, cât a mai rămas din ea… Oricum, mie mi-a sunat foarte prost să vorbești la grămadă de­spre niște oameni pe care îi unește doar vârsta sau faptul că au su­praviețuit unui măcel.

Uneori, vocile acestea s-au auzit chiar dinăuntrul generației. Aș zice că aceste lucruri trebuie discutate nuanțat. Văd oameni pe care altădată îi respectam din generația părinților de decreței și care acum marșează la mânării ridicole, de parcă ar fi nemuritori… Și îmi zic că, de fapt, trecutul despre care scriem eu și alții e tot prezent, e falia aceea în care au căzut și decrețeii, falia în care se regăsesc și copiii lor cei care n-au plecat încă din țară și unii dintre părinții lor căci, în aceeași ge­nerație, mai sunt unii care fac eforturi și acum să distrugă câte un decrețel bezmetic care nu se lasă încălecat.

Dar am văzut recent, cu ochii mei, și decreței de toată jena: angajați, cu sau fără studii, pe posturi bănoase, în in­stituții publice și care fac orice.

Cumpărarea de droguri

Literalmente orice, ar lua gâtul oricui li s-ar cere. Romanul recompune cu minuțiozitate realități din lumea medicală, fie că este vorba despre aceea dintr-un oraș de provincie din România optzecistă sau despre o casă de sănătate elvețiană.

Mască anti-îmbătrânire cu electrozi acasă Ce să folosești pentru a elimina ridurile de sub ochi Instrucțiuni pas cu pas pentru prepararea și utilizarea măștilor de ghimbir acasă Anti-îmbătrânire cu turmeric, miere și banane. Cu spanac. Rădăcină de ghimbir lung de cm, de grame de spanac proaspăt și 50 de grame de mentă într-un blender. Apoi adăugați la amestec de grame de miere și carnea unei banane.

Cum ați documentat partea care ține de acest domeniu, aspectele tehnice, ca de exemplu sterilizarea instrumentelor medicale? Documentarea am făcut-o, cum se spunea pe vremuri, la locul de muncă.

Profil biorevitalizare - tehnologie elvețiană de întinerire

Înainte de a face Litere, am fost o perioadă soră medicală la Deva, iar după încheierea Literelor am lucrat, o altă perioadă, într-un spital elvețian.

Ca să sfaturi pentru interviul de angajare anti-îmbătrânire elvețiană putem cumpăra o casă, eu și soțul meu am muncit cum numai într-un canton catolic din Elveția se poate munci, în timp ce eram înscriși și la doctorat și aveam un copil mic.

Ne-am întors în momentul în care ne mergea bine, am revenit acasă ca de pe Lună. Între timp, noul acasă s-a transformat într-un deșert mexican. Așa se face că în a doua parte a romanului, ne aflăm, alături de aceeași protagonistă, Maia, într-un azil dintr-un canton elvețian… Cum v-am spus, am locuit în El­veția o vreme și păstrez o foarte bună amintire acelor vremuri.

Fata noastră e născută la Fribourg și, de câte ori am revenit acolo, ne-am întrebat ce a fost în capul nostru când am plecat. Elveția sea­­mănă, mai mult ca orice loc din România, cu Transilvania, iar această alăturare mi s-a părut destul de firească pentru a vorbi de­spre un fel de toleranță, o con­simțire, uneori exagerată, la valorile locului.